Cum înveți preșcolarul să numere: etapele și cum corectezi greșelile

Alege azi trei lucruri mici care îi plac copilului, poate mașinuțe, boabe de struguri sau lingurițe. Aliniază-le, atingeți fiecare pe rând în timp ce spuneți câte un număr, apoi spune totalul cu voce tare: „unu, doi, trei. Trei mașinuțe.”

Pașii de mai jos se potrivesc copiilor de 3 până la 5 ani, dar vârstele sunt doar un reper aproximativ. Copiii învață să numere la momente foarte diferite, și asta e normal.

Care sunt cele trei părți ale numărării?

Numărarea pare o singură abilitate, dar copilul trebuie să învețe trei lucruri care se leagă între ele:

1. Cuvintele în ordine. Unu, doi, trei, patru, mereu în aceeași ordine. Se numește ordine stabilă, iar copiii o prind din cântece.
2. Un cuvânt pentru fiecare obiect. Fiecare lucru primește exact un număr. Niciunul sărit, niciunul numărat de două ori. Aceasta e corespondența unu la unu.
3. Ultimul cuvânt arată câte sunt. Dacă numărătoarea se oprește la „cinci”, sunt cinci. Aceasta e cardinalitatea.

Standardul Common Core pentru numărare la grupa pregătitoare (K.CC.B.4) descrie aceleași idei: spune numele numerelor în ordinea standard, potrivește fiecare obiect cu un singur nume de număr și înțelege că ultimul nume spus arată câte obiecte sunt. Adaugă că totalul rămâne același oricum sunt așezate obiectele și de la oricare ai începe.

Un copil poate fi sigur pe o parte și nesigur pe alta. De aceea, remediul pentru o greșeală de numărare depinde de partea care are nevoie de exercițiu.

Pasul 1: numerele în ordine

Mulți copii încep prin a recita. „Unu, doi, trei, patru, cinci” iese ca un cântec, adesea cu un număr lipsă sau schimbat. Aceasta e numărarea din memorie.

Cântați cântece de numărat, faceți versuri cu degetele și numărați treptele când urcați. Spune numerele împreună cu copilul, nu în fața lui, iar dacă un număr se pierde, spuneți din nou tot șirul împreună. Din când în când, mergeți puțin mai departe de locul unde se oprește de obicei copilul.

Recitarea e baza, dar încă nu e numărare. Un copil care știe numerele până la 20 poate totuși să numere trei ursuleți drept „unu, doi, cinci”. Cuvintele trebuie legate de obiecte.

Pasul 2: un cuvânt pentru fiecare obiect

Acum copilul potrivește fiecare cuvânt cu un obiect: o atingere, un cuvânt. Începe cu 3 obiecte într-un șir drept, ca să fie clar unde începe și unde se termină numărătoarea. Arată-i totul la jumătate de viteză, pentru că mâna și vocea trebuie să meargă împreună.

Mută fiecare obiect numărat pe partea cealaltă a mesei, ca să vedeți amândoi care sunt gata. Când 3 pare ușor, încercați 4 sau 5. După aceea, încercați un grup mic împrăștiat în loc de șir, care e mai greu de urmărit.

Pentru copiii sub 3 ani, jocurile cu atins și spus din activitățile de matematică pentru copii mici sunt un început mai blând.

Pasul 3: ultimul număr arată câte sunt

Aceasta e ideea mare, cardinalitatea. Un copil numără perfect patru cuburi, tu întrebi „deci câte sunt?” și el numără din nou. Sau dă un număr fără legătură cu numărătoarea, pentru că „câte sunt?” nu se leagă încă de numărătoarea de adineauri.

Într-un set clasic de experimente cu copii de 2 și 3 ani, de obicei doar cei mai mari răspundeau la „câte sunt?” cu ultimul număr numărat. Când li se cerea să dea un anumit număr de obiecte, cei mai mici reușeau doar pentru unul și uneori pentru două, și nu numărau niciodată ca să rezolve cerința. Autoarea a concluzionat că copiii învață această idee pe la 3 ani și jumătate.

Repetarea ultimului număr nu e totuși o dovadă în sine. Un studiu ulterior, cu copii de 2 până la 4 ani, a arătat că mulți copii răspund la „câte sunt?” cu ultimul cuvânt al numărătorii, fără să înțeleagă încă cum funcționează numărarea.

O verificare mai bună e jocul „dă-mi”, același fel de sarcină folosit de cercetători. Pune în fața copilului un morman de 10 lucruri mici și întreabă: „Poți să-mi dai patru?” Un copil care are ideea va număra patru și se va opri. Unul care nu o are poate pur și simplu să ia câteva.

Cum îl ajuți:

• Spune mereu totalul după numărare. „Unu, doi, trei. Trei mere.” Accentuează ultimul cuvânt.
• Joacă „dă-mi” cu numere mici. Cere 2, apoi 3, apoi 4.
• Numește grupurile mici dintr-o privire. Un studiu a constatat că copiii de 3 și 4 ani leagă cuvintele „unu” până la „patru” de grupuri mici înainte să învețe principiile numărării. Să vezi o cantitate mică fără să numeri se numește subitizare. Îți sugerăm să numești des grupurile mici: doi pantofi, trei rățuște, patru roți.

Cum corectezi greșelile frecvente de numărare?

Iată patru greșeli frecvente de numărare. Fiecare arată partea numărării care are nevoie de exercițiu.

Sari peste „nu, e greșit”. Numărați din nou împreună, încet, ca să vadă copilul corectura, apoi lasă-l să încerce singur cu aceleași obiecte.

Încearcă: poate copilul tău să prindă greșeala lui Pip?

În jocul de mai jos, bufnița Pip numără cu voce tare un grup de obiecte. Uneori Pip numără bine. Alteori Pip sare peste unul, numără unul de două ori, încurcă numerele sau spune un total greșit la final. Copilul tău hotărăște ce s-a întâmplat.

Când urmărește pe altcineva numărând, copilul poate verifica numărătoarea fără să fie el cel verificat, și e distractiv să-l prindă pe Pip. Începe cu „Până la 5” și stai lângă copil în primele runde. Spune numerele împreună cu Pip. Se potrivește copiilor de 4 până la 6 ani; la 3 ani, priviți doar împreună și numărați odată cu Pip.

Ce să te aștepți între 3 și 5 ani

Nu există un orar fix, doar o imagine aproximativă din cercetări și din standardele de mai sus. Studiile de la Pasul 3 sugerează că numerele mici vin primele și că ideea ultimului număr apare pe la 3 ani și jumătate.

Pentru partea de sus a acestui interval de vârstă, Common Core oferă un reper de la sfârșitul grupei pregătitoare. Copiii ar trebui să numere până la 100 din unu în unu și din zece în zece, să numere înainte pornind de la un număr dat și să numere până la 20 de lucruri în șir sau până la 10 împrăștiate, ca să răspundă la „câte sunt?”.

Dacă al tău e departe de această imagine, continuați să vă jucați. Un copil de 4 ani căruia îi place să numere, dar care tot numără din nou când întrebi „câte sunt?”, e potrivit pentru câteva săptămâni de jocuri „dă-mi”. Dacă ai îngrijorări despre dezvoltarea copilului în general, pediatrul sau educatoarea sunt persoanele potrivite cu care să vorbești.

Pentru mai multe idei împărțite pe vârste, vezi activitățile de matematică pentru preșcolari.

Ce urmează după numărare?

Când numărarea obiectelor devine ușoară, încercați să numărați mai departe de la alt număr decât unu: „Avem 4. Iată încă unul. Patru… cinci!” Apoi comparați două grupuri ca să vedeți care are mai multe.

Să muți o piesă pătrat cu pătrat pe o tablă de joc e tot exercițiu de numărat, iar articolul nostru despre jocurile de masă cu matematică arată cum să faci unul acasă. Pentru copiii de 5 până la 6 ani, jocurile de matematică pentru grupa pregătitoare acoperă numărarea înainte, compararea și adunarea până la 10.

La această vârstă obiectele reale au prioritate, pentru că numărarea înseamnă să atingi și să muți lucruri. Îți sugerăm câteva minute de numărat adevărat în cele mai multe zile, oprindu-vă cât timp încă vă distrați.

Dacă vrei și o sesiune scurtă de exersare, Math Learner e o aplicație de exersare a matematicii pentru copii de 3 până la 10 ani. Lumea Numerelor începe cu numărarea bulelor, apoi potrivirea unui număr cu o cantitate, ce urmează într-un șir și care număr e mai mare. Fiecare nivel are opt întrebări, un răspuns greșit arată răspunsul corect, iar primele 15 niveluri din fiecare lume sunt gratuite, o lecție pe zi. Nu are reclame, cont sau instrumente de urmărire, iar o poți descărca aici ca să joci un nivel lângă copilul tău.